marți, 29 noiembrie 2011
marți, 22 noiembrie 2011
Istoria unui router
ISTORIA
Primul dispozitiv care avea o funcționalitate asemănătoare cu ruterele de astăzi (omutare de pachete) a fost Interface Message Processor(IMP). IMPurile erau dispozitivele care asigurau comutarea în ARPANET, prima rețea cu comutare de pachete. Ideea de ruter (numite "gateway" - "porți" - pe vremea aceea) a apărut din lucrul unui grup de cercetători în rețele, numit International Network Working Group (INWG). Creat în 1972,ca un grup informal care să analizeze problemele tehnice ale interconectării diferitelor tipuri de rețele existente la vremea respectivă, INWG a devenit în același an un subcomitet al Federației Internaționale aProcesării Informației
Aceste dispozitive erau diferite de precedentele comutatoare de pachete în două moduri. În primul rând, ele conectau rețele de tipuri diferite, ca de exemplu rețele seriale și rețele locale. În al doilea rând, dispozitivele acestea nu asigurau controlul erorilor, lăsând aceast lucru în sarcina calculatoarelor (această idee a fost încercată și în rețeaua CYCLADES).
Ideea a fost analizată în detaliu, în scopul de a produce un prototip funcțional, în cadrul a două programe simultane. Unul din ele era programul inițiat de DARPA care a dus la crearea arhitecturii TCP/ICelălalt era un program al laboratorului Xerox PARC, creat pentru a explora noi tehnologii pentru rețele și care a produs sistemul PARC Universal Packet (PUP), care a fost în mare măsură ignorat în afara companiei datorită problemelor de proprietate intelectuală.
Primele rutere Xerox au intrat în serviciu la începutul anului 1974. Primul ruter IP adevărat a fost dezvoltat de Virginia Strazisar la BBN în 1975-1976, ca parte a unui program inițiat de DARPA. Până la sfârșitul anului 1976 existau 3 rutere bazate pe minicalculatorul PDP-11 active în prototipul de Internet existent în acea perioadă.
Primele rutere multiprotocol au fost create în mod independent de cercetători de la MIT și Stanford în 1981; ruterul de la Stanford a fost creat de William Yeager, iar cel de la MIT de Noel Chiappa, ambele fiind bazate pe PDP-11.
Deoarece cea mai mare parte a rețelelor actuale sunt bazate pe protocolul IP, ruterele multiprotocol au devenit destul de rare. Cu toate acestea, nu trebuie minimizată importanța lor din perioada de început al dezvoltării rețelelor de calculatoare, deoarece în acea perioadă existau mai multe seturi de protocoale care concurau cu stiva TCP/IP. Se poate spune că ruterele cu stivă dublă, IPv4 și IPv6 pot fi considerate multiprotocol, dar într-un mod mult mai limitat decât un ruter ce cunoștea protocoalele AppleTalk, DECnet, IP și Xerox.
După cum am arătat mai sus, la începutul erei rutării (de la mijlocul anilor 70până la mijlocul anilor 80) pe post de rutere erau folosite minicalculatoare. Deși calculatoarele obișnuite pot fi folosite ca rutere, dispozitivele moderne sunt calculatoare extrem de specializate, de multe ori cu hardware dedicat care să accelereze atât funcțiile de bază (comutarea pachetelor) cât și funcțiile speciale (de exemplu criptarea IPsec).
Cu toate acestea, pentru cercetare și alte aplicații sunt folosite în continuare rutere făcute din calculatoare cu Linux și Unix, ce rulează aplicații cu sursă deschisă. Deși sistemul de operare pentru rutere de la Cisco (numit IOS) a fost creat de la 0 special pentru dispozitive de rețea, alte sisteme de operare pentru rutere, precum cele de la Juniper și Extreme Networks sunt variante extrem de customizate de Unix.
Avaya core routerRuterele conțin în general un sistem de operare specializat (ca de exemplu IOS de la Cisco, Junos de la Juniper sau XOS de la Extreme Networks), RAM, NVRAM, memorie flash, unul sau mai multe procesoare, precum și cel puțin două interfețe de rețea.
Ruterele de vârf pot conține mai multe procesoare și ASICuri specializate în comutarea de pachete. Sistemele extensibile bazate pe șasiuri, cum ar fi Avaya ERS-8600, au mai multe ASICuri pe fiecare modul și permit o mare varietate de porturi pentru rețele locale sau metropolitane, precum și conexiuni personalizate. Pentru situațiile în care traficul este mai redus și costul este mai important sunt folosite rutere mai simple. Folosind un software specializat (precum Untangle, SmoothWall, XORP sau Quagga), orice calculator personal poate deveni un ruter (poate oferi funcționalitatea de ruter). Funcționare
Procesul de rutare are două părți distincte
Metrica și distanța administrativă sunt cele două metode de diferențiere între diferitele rute către aceeași destinație. Distanța administrativă face diferența între diferitele tipuri de rute (statice, dinamice și direct conectate). Felul în care se calculează metrica diferă de la un protocol de rutare la altul, însă în general sunt incluse informații ca întârzierea, lărgimea de bandă, distanța, cantitatea de trafic. Metrica este relevantă doar pentru rute generate de același protocol de rutare, de aceea are o importanță mai mică decât distanța administrativă.
Pentru rutele dinamice, procesul de alegere a căii optime este următorul:
Înainte de a transmite pachetul, este decrementată valoarea câmpului TTL (time-to-live) din antetul IP, pentru a evita buclele de rutare.
Pentru forwardarea pachetelor IP, designul ruterelor încearcă să minimizeze infromațiile despre starea pachetelor păstrate de ruter. Odată ce un pachet a fost expediat, ruterul nu va mai reține niciun fel de informație despre acel pachet. Pachetele lipsă și corectarea erorilor sunt atributele nivelului transport.
Printre cele mai importante decizii care trebuie luate în cadrul procesului de comutare este cum se procedează în cazul congestiei (adică atunci când sosesc mai multe pachete decât poate procesa ruterul). În Internet sunt folosite trei politici pentru această situație: aruncarea pachetelor din coadă care depășesc dimensiunea memoriei tampon a ruterului (metodă cunoscută sub numele din engleză tail drop), aruncarea pachetelor pe baza probabilității de apariție a congestiei în ruter (engleză Random early detection) și aruncarea pachetelor pe baza probabilității de apariție a congestiei pe o legătură/protocol (engleză Weighted random early detection). Diferența dintre a doua și a treia metodă constă în faptul că funcția de probabilitate folosită și pragul de la care începe aruncarea pachetelor pot fi diferite în funcție de interfața de intrare sau de protocolul rutat.
Sursa Wikipedia
Primul dispozitiv care avea o funcționalitate asemănătoare cu ruterele de astăzi (omutare de pachete) a fost Interface Message Processor(IMP). IMPurile erau dispozitivele care asigurau comutarea în ARPANET, prima rețea cu comutare de pachete. Ideea de ruter (numite "gateway" - "porți" - pe vremea aceea) a apărut din lucrul unui grup de cercetători în rețele, numit International Network Working Group (INWG). Creat în 1972,ca un grup informal care să analizeze problemele tehnice ale interconectării diferitelor tipuri de rețele existente la vremea respectivă, INWG a devenit în același an un subcomitet al Federației Internaționale aProcesării Informației
Aceste dispozitive erau diferite de precedentele comutatoare de pachete în două moduri. În primul rând, ele conectau rețele de tipuri diferite, ca de exemplu rețele seriale și rețele locale. În al doilea rând, dispozitivele acestea nu asigurau controlul erorilor, lăsând aceast lucru în sarcina calculatoarelor (această idee a fost încercată și în rețeaua CYCLADES).
Ideea a fost analizată în detaliu, în scopul de a produce un prototip funcțional, în cadrul a două programe simultane. Unul din ele era programul inițiat de DARPA care a dus la crearea arhitecturii TCP/ICelălalt era un program al laboratorului Xerox PARC, creat pentru a explora noi tehnologii pentru rețele și care a produs sistemul PARC Universal Packet (PUP), care a fost în mare măsură ignorat în afara companiei datorită problemelor de proprietate intelectuală.
Primele rutere Xerox au intrat în serviciu la începutul anului 1974. Primul ruter IP adevărat a fost dezvoltat de Virginia Strazisar la BBN în 1975-1976, ca parte a unui program inițiat de DARPA. Până la sfârșitul anului 1976 existau 3 rutere bazate pe minicalculatorul PDP-11 active în prototipul de Internet existent în acea perioadă.
Primele rutere multiprotocol au fost create în mod independent de cercetători de la MIT și Stanford în 1981; ruterul de la Stanford a fost creat de William Yeager, iar cel de la MIT de Noel Chiappa, ambele fiind bazate pe PDP-11.
Deoarece cea mai mare parte a rețelelor actuale sunt bazate pe protocolul IP, ruterele multiprotocol au devenit destul de rare. Cu toate acestea, nu trebuie minimizată importanța lor din perioada de început al dezvoltării rețelelor de calculatoare, deoarece în acea perioadă existau mai multe seturi de protocoale care concurau cu stiva TCP/IP. Se poate spune că ruterele cu stivă dublă, IPv4 și IPv6 pot fi considerate multiprotocol, dar într-un mod mult mai limitat decât un ruter ce cunoștea protocoalele AppleTalk, DECnet, IP și Xerox.
După cum am arătat mai sus, la începutul erei rutării (de la mijlocul anilor 70până la mijlocul anilor 80) pe post de rutere erau folosite minicalculatoare. Deși calculatoarele obișnuite pot fi folosite ca rutere, dispozitivele moderne sunt calculatoare extrem de specializate, de multe ori cu hardware dedicat care să accelereze atât funcțiile de bază (comutarea pachetelor) cât și funcțiile speciale (de exemplu criptarea IPsec).
Cu toate acestea, pentru cercetare și alte aplicații sunt folosite în continuare rutere făcute din calculatoare cu Linux și Unix, ce rulează aplicații cu sursă deschisă. Deși sistemul de operare pentru rutere de la Cisco (numit IOS) a fost creat de la 0 special pentru dispozitive de rețea, alte sisteme de operare pentru rutere, precum cele de la Juniper și Extreme Networks sunt variante extrem de customizate de Unix.
Informații generale
Ruterele de vârf pot conține mai multe procesoare și ASICuri specializate în comutarea de pachete. Sistemele extensibile bazate pe șasiuri, cum ar fi Avaya ERS-8600, au mai multe ASICuri pe fiecare modul și permit o mare varietate de porturi pentru rețele locale sau metropolitane, precum și conexiuni personalizate. Pentru situațiile în care traficul este mai redus și costul este mai important sunt folosite rutere mai simple. Folosind un software specializat (precum Untangle, SmoothWall, XORP sau Quagga), orice calculator personal poate deveni un ruter (poate oferi funcționalitatea de ruter). Funcționare
Procesul de rutare are două părți distincte
- Determinarea căii optime, în care ruterul folosește informațiile din tabela de rutare (inclusiv cele introduse de protocoalele de rutare) pentru a învăța interfața de ieșire cea mai potrivită pentru a trimite pachetele la o anumită destinație,
- Comutarea pachetelor, care asigură trimiterea unui pachet primit pe o interfață (de intrare) pe interfața de ieșire optimă.
Determinarea căii optime
Acestă parte a procesului de rutare duce la crearea unei tabele de rutare, care conține următoarele informații:- adresa rețelei și masca de rețea
- adresa următorului ruter și/sau interfața de ieșire pentru destinația respectivă
- metrica și distanța administrativă
Metrica și distanța administrativă sunt cele două metode de diferențiere între diferitele rute către aceeași destinație. Distanța administrativă face diferența între diferitele tipuri de rute (statice, dinamice și direct conectate). Felul în care se calculează metrica diferă de la un protocol de rutare la altul, însă în general sunt incluse informații ca întârzierea, lărgimea de bandă, distanța, cantitatea de trafic. Metrica este relevantă doar pentru rute generate de același protocol de rutare, de aceea are o importanță mai mică decât distanța administrativă.
Pentru rutele dinamice, procesul de alegere a căii optime este următorul:
- Dacă rețeaua destinație nu există încă în tabela de rutare, aceasta este introdusă;
- Dacă rețeaua destinație este o subrețea a unei intrări din tabela de rutare, sunt comparate distanța administrativă și metrica:
- Dacă acestea sunt identice sau ruta existentă are o metrică mai bună, nu se efectuează nicio modificare;
- Dacă ruta nouă este mai bună, se introduce o nouă intrare în tabela de rutare, înaintea vechii intrări, astfel încât ruterul să folosească această rută;
- Dacă rețeaua există deja în tabela de rutare, iar noua rută este mai bună, intrarea este înlocuită.
Comutarea pachetelor
Comutarea pachetelor este funcția de bază a unui ruter. Pentru a o îndeplini corespunzător, ruterul trebuie să efectueze următoarele operații:- să examineze fiecare pachet sosit și să determine tipul acestuia precum și adresa destinație
- să determine adresa următorului ruter (sau a destinației) către care respectivul pachet trebuie trimis, prin examinarea tabelei de rutare
- să determine interfața pe care urmează să fie transmis pachetul
- să determine adresa de nivel legătură de date a următorului ruter (sau a destinației)
- să reîncapsuleze pachetului cu informațiile de nivel doi și trei corespunzătoare și să-l trimită pe interfața către destinație.
Înainte de a transmite pachetul, este decrementată valoarea câmpului TTL (time-to-live) din antetul IP, pentru a evita buclele de rutare.
Pentru forwardarea pachetelor IP, designul ruterelor încearcă să minimizeze infromațiile despre starea pachetelor păstrate de ruter. Odată ce un pachet a fost expediat, ruterul nu va mai reține niciun fel de informație despre acel pachet. Pachetele lipsă și corectarea erorilor sunt atributele nivelului transport.
Printre cele mai importante decizii care trebuie luate în cadrul procesului de comutare este cum se procedează în cazul congestiei (adică atunci când sosesc mai multe pachete decât poate procesa ruterul). În Internet sunt folosite trei politici pentru această situație: aruncarea pachetelor din coadă care depășesc dimensiunea memoriei tampon a ruterului (metodă cunoscută sub numele din engleză tail drop), aruncarea pachetelor pe baza probabilității de apariție a congestiei în ruter (engleză Random early detection) și aruncarea pachetelor pe baza probabilității de apariție a congestiei pe o legătură/protocol (engleză Weighted random early detection). Diferența dintre a doua și a treia metodă constă în faptul că funcția de probabilitate folosită și pragul de la care începe aruncarea pachetelor pot fi diferite în funcție de interfața de intrare sau de protocolul rutat.
Sursa Wikipedia
luni, 21 noiembrie 2011
tema mea pentru atestat
Lucrarea mea pentru atestat as vrea sa fie una usoara despre care sa pot gasesi multe informatii, pentru ca aceasta lucrare este foarte importanta si ne poate ajuta mult in viata. Eu as vrea o lucrare despre Tableta PC Samsung P1000 Galaxy Tab are si functii de telefonie.
Samsung P1000 Galaxy Tab, unul dintre cei mai noi rivali al iPad-ului de la Apple, a fost anuntat oficial, tableta PC fiind ceva mai diferita decat alte modele ale altor producatori.
Asa cum indicau primele zvonuri despre specificatiile tehnice ale modelului, Samsung P1000 Galaxy Tab ruleaza sistemul de operare Android, asemenea unui alt dispozitiv recent prezentat, Toshiba Folio 100.
Dar nu ecranul de 7 inch cu rezolutie WSVGA de 1024 x 600 px sau procesoul Cortex A8 de 1 Ghz il fac pe Samsung P1000 Galaxy Tab mai special, ci faptul ca dispozitivul are functii de telefonie. Dotata cu suport pentru retelele GSM/GPRS/EDGE si 3 G cu HSPA, Samsung P1000 Galaxy Tab poate efectua apeluri telefonice sau trimite SMS-uri si MMS-uri. Mai mult, modelul dispune de doua camera foto, una pe parte frontala de 1,3 MP pentru teleconferinte si una de 3 PM cu autofocus si flash LED, plasata pe partea din spate.
Toate aceste specificatii se afla intr-un dispozitiv cu o grosime de aproape 12 mm. Samsung P1000 Galaxy Tab va fi disponibil in variante de 16 GB si 32 GB, dar va suporta marirea spatiului de stocare printr-un card SD.
Printre alte atuuri ale modelului este compatibilitatea cu formatele video DivX, XviD, H.264 si suportul Flash 10.1, lucru care lipseste iPad-ului. Tablet PC-ul de la Samsung se va lansa in Europa din luna septembrie (prima data in Italia) ca apoi sa ajunga si in SUA, Asia si Coreea. Pretul modelului nu a fost dat publicitatii.
Samsung P1000 Galaxy Tab, unul dintre cei mai noi rivali al iPad-ului de la Apple, a fost anuntat oficial, tableta PC fiind ceva mai diferita decat alte modele ale altor producatori.
Asa cum indicau primele zvonuri despre specificatiile tehnice ale modelului, Samsung P1000 Galaxy Tab ruleaza sistemul de operare Android, asemenea unui alt dispozitiv recent prezentat, Toshiba Folio 100.
Dar nu ecranul de 7 inch cu rezolutie WSVGA de 1024 x 600 px sau procesoul Cortex A8 de 1 Ghz il fac pe Samsung P1000 Galaxy Tab mai special, ci faptul ca dispozitivul are functii de telefonie. Dotata cu suport pentru retelele GSM/GPRS/EDGE si 3 G cu HSPA, Samsung P1000 Galaxy Tab poate efectua apeluri telefonice sau trimite SMS-uri si MMS-uri. Mai mult, modelul dispune de doua camera foto, una pe parte frontala de 1,3 MP pentru teleconferinte si una de 3 PM cu autofocus si flash LED, plasata pe partea din spate.
Toate aceste specificatii se afla intr-un dispozitiv cu o grosime de aproape 12 mm. Samsung P1000 Galaxy Tab va fi disponibil in variante de 16 GB si 32 GB, dar va suporta marirea spatiului de stocare printr-un card SD.
Printre alte atuuri ale modelului este compatibilitatea cu formatele video DivX, XviD, H.264 si suportul Flash 10.1, lucru care lipseste iPad-ului. Tablet PC-ul de la Samsung se va lansa in Europa din luna septembrie (prima data in Italia) ca apoi sa ajunga si in SUA, Asia si Coreea. Pretul modelului nu a fost dat publicitatii.
marți, 8 noiembrie 2011
Ce este un RUTER
Un ruter (sau router) este un dispozitiv hardware sau software care conectează două sau mai multe retele de calculatoare bazate pe "comutarea de pachete" (packet switching). Funcția îndeplinită de rutere se numește rutere. În acest articol diferențierea între rutere hardware și rutere software se face în funcție de locul unde se ia decizia de rutare a pachetelor de date. Ruterele software utilizează pentru decizie un modul al sistemului de operare, în timp ce ruterele hardware folosesc dispozitive specializate (de tip ASIC) ce permit mărirea vitezei de comutare a pachetelor.
Ruterele operează la nivelul 3 al modelului OSI. Ele folosesc deci adresele IP(de rețea) alepachetelor aflate în tranzit pentru a decide către care anume interfata de ieșire trebuie să trimită pachetul respectiv. Decizia este luată comparând adresa calculatorului destinație cu înregistrările (câmpurile) din tabela de rutere. Aceasta poate conține atât înregistrări statice (configurate/definite de către administratorul rețelei), cât și dinamice, aflate de la ruterele vecine prin intermediul unor protocoale de rutere
Ruterele conțin în general un sistem de operare specializat (ca de exemplu IOS de la Cisco,Junos de la Juniper sau XOS de la Extreme Networks), RAM ,NVRAM, memorie flash, unul sau mai multeprocesare, precum și cel puțin două interfețe de rețea.
Ruterele de vârf pot conține mai multe procesoare și ASICuri specializate în comutarea de pachete. Sistemele extensibile bazate pe șasiuri, cum ar fi AvayaERS-8600, au mai multe ASICuri pe fiecare modul și permit o mare varietate de porturi pentru rețele locale sau metropolitane, precum și conexiuni personalizate. Pentru situațiile în care traficul este mai redus și costul este mai important sunt folosite rutere mai simple. Folosind un software specializat (precum Untangle,Smooth Wall,XORP sauQuagga), orice calculator personal poate deveni un ruter (poate oferi funcționalitatea de ruter).
Funcționare
Procesul de rutare are două părți distincte:
Ruterele operează la nivelul 3 al modelului OSI. Ele folosesc deci adresele IP(de rețea) alepachetelor aflate în tranzit pentru a decide către care anume interfata de ieșire trebuie să trimită pachetul respectiv. Decizia este luată comparând adresa calculatorului destinație cu înregistrările (câmpurile) din tabela de rutere. Aceasta poate conține atât înregistrări statice (configurate/definite de către administratorul rețelei), cât și dinamice, aflate de la ruterele vecine prin intermediul unor protocoale de rutere
Ruterele conțin în general un sistem de operare specializat (ca de exemplu IOS de la Cisco,Junos de la Juniper sau XOS de la Extreme Networks), RAM ,NVRAM, memorie flash, unul sau mai multeprocesare, precum și cel puțin două interfețe de rețea.
Ruterele de vârf pot conține mai multe procesoare și ASICuri specializate în comutarea de pachete. Sistemele extensibile bazate pe șasiuri, cum ar fi AvayaERS-8600, au mai multe ASICuri pe fiecare modul și permit o mare varietate de porturi pentru rețele locale sau metropolitane, precum și conexiuni personalizate. Pentru situațiile în care traficul este mai redus și costul este mai important sunt folosite rutere mai simple. Folosind un software specializat (precum Untangle,Smooth Wall,XORP sauQuagga), orice calculator personal poate deveni un ruter (poate oferi funcționalitatea de ruter).
Procesul de rutare are două părți distincte:
- Determinarea căii optime, în care ruterul folosește informațiile din tabela de rutare (inclusiv cele introduse de protocoalele de rutare) pentru a învăța interfața de ieșire cea mai potrivită pentru a trimite pachetele la o anumită destinație,
- Comutarea pachetelor, care asigură trimiterea unui pachet primit pe o interfață (de intrare) pe interfața de ieșire optimă.
marți, 1 noiembrie 2011
Reactia mea dupa aflarea rezultatelor la Bac
Dimineaţa devreme la ora 5:50 mă trezesc mă îmbrac si merg în oraş,muream de curiozitate sa aflu rezultatele de la bac.Tot m-am gîndit cum a fost in vară la bac cum nu au reuşit mulţi elevi sa i-a diploma de bac din cauza ca nu au invatat si nu i-au interesat prea mult.După ce am ajuns în oraş am mers cu un coleg la un suc si eram foarte nerăbdător sa aflu rezultatele de la bac,nu ştiam ce sa mai fac ca sa treacă timpul mai repede pana se afişează rezultatele.Am invatat foarte mult pentru examen si vreau sa iau note cat mai bune la bac pentru a putea merge la o facultate buna, si pentru a-mi face părinţii sa fie mîndrii de mine. Intr-un fel nu mie teamă de rezultatele la bac pentru ca mă aflu intr-o scoală foarte buna în care anul trecut mulţi elevi au trecut acest examen.Cred ca atunci cînd o sa dau eu ba-cu o sa fiu foarte stresat,dar o sa învăţ si sper ca o sa rusesc, o sa aştept cu nerăbdare afişarea rezultate lor.Dacă o sa i-au ba-cu o sa pot sa mă angajez mai uşor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)