Ce este un RUTER

Un ruter (sau router) este un dispozitiv hardware sau software care conectează două sau mai multe retele de calculatoare bazate pe "comutarea de pachete" (packet switching). Funcția îndeplinită de rutere se numește rutere. În acest articol diferențierea între rutere hardware și rutere software se face în funcție de locul unde se ia decizia de rutare a pachetelor de date. Ruterele software utilizează pentru decizie un modul al sistemului de operare, în timp ce ruterele hardware folosesc dispozitive specializate (de tip ASIC) ce permit mărirea vitezei de comutare a pachetelor.
Ruterele operează la nivelul 3 al modelului OSI. Ele folosesc deci adresele IP(de rețea) alepachetelor aflate în tranzit pentru a decide către care anume interfata de ieșire trebuie să trimită pachetul respectiv. Decizia este luată comparând adresa calculatorului destinație cu înregistrările (câmpurile) din tabela de rutere. Aceasta poate conține atât înregistrări statice (configurate/definite de către administratorul rețelei), cât și dinamice, aflate de la ruterele vecine prin intermediul unor protocoale de rutere
Ruterele conțin în general un sistem de operare specializat (ca de exemplu IOS de la Cisco,Junos de la Juniper sau XOS de la Extreme Networks), RAM ,NVRAM, memorie flash, unul sau mai multeprocesare, precum și cel puțin două interfețe de rețea.

Ruterele de vârf pot conține mai multe procesoare și ASICuri specializate în comutarea de pachete. Sistemele extensibile bazate pe șasiuri, cum ar fi AvayaERS-8600, au mai multe ASICuri pe fiecare modul și permit o mare varietate de porturi pentru rețele locale sau metropolitane, precum și conexiuni personalizate. Pentru situațiile în care traficul este mai redus și costul este mai important sunt folosite rutere mai simple. Folosind un software specializat (precum Untangle,Smooth Wall,XORP sauQuagga), orice calculator personal poate deveni un ruter (poate oferi funcționalitatea de ruter).

Funcționare
Procesul de rutare are două părți distincte:

• Determinarea căii optime, în care ruterul folosește informațiile din tabela de rutare (inclusiv cele introduse de protocoalele de rutare)  pentru a învăța interfața de ieșire cea mai potrivită pentru a trimite pachetele la o anumită destinație,
• Comutarea pachetelor, care asigură trimiterea unui pachet primit pe o interfață (de intrare) pe interfața de ieșire optimă.